Într-o vizită rapidă printr-o oarecare prăvălie cu pretenţii de supermarket, care începe cu RE şi se termină cu AL, am rămas minute în şir înţepenit în faţa unui foarte mic produs. După ce mi-am revenit, cât de cât, verific de două ori data din ziua respectivă şi m-am convins rapid că nu am călătorit în timp. Nu îmi dau seama exact dacă în cazul asta se mai aplică zicala: "Nu e prost ăla care cere, ci ăla care dă." Cred că şi cel mai odios snob din Românica şi-ar pune un semn de întrebare la faza asta. Acum stau şi mă gândesc, care e diferenţa dintre o conservă de File de Ton de 200 gr. cu 3,6 lei şi o conservă de Les Filets de Thon de 115 gr. cu 20,8 lei, exceptând preţul. Da fraţilor, limba franceză e mai scumpă...
