miercuri, 15 februarie 2012

Blocaţi între două lumi

    Trăiesc un amestec ciudat de sentimente,admiraţie, resemnare, milă, ură, scârbă...trec de la una la alta într-un timp, relativ, scurt. Nu sunt vreun ministru, senator, sau deputat, nu am 16 facultăţi şi 12 masterate, nu am milioane de euro în conturi, nu am pantofi roz, genţi de mii de euro sau silicoane în buze...însă, am un singur lucru ... şi anume bun simţ, cu asta m-au înzestrat părinţii mei, m-au învăţat să fiu OM. Nici nu mai stiu câţi oameni şi-au pierdut viaţa, nu mai am nervii necesari să urmăresc, însă văd ceea ce nu mai speram să văd vreodată în România...oamenii se ajută unii pe alţii, fără să aştepte nimic în schimb. Fiecare om izolat e conştient că ajutor din partea statului nu o să primească în veci, însă, când nişte necunoscuţi vin şi îi ajută doar pentru simplu motiv că şi ei sunt oameni, parcă simţi că-ţi fuge pământul de sub picioare. Pur şi simplu nu poţi rămâne indiferent când vezi nepăsarea statului, când vezi că oamenii se plimbă cu morţii în maşină sau alţii care nu îi pot îngropa, când vezi oameni care au impresia că a venit sfârşitul lumii pentru că nu au mai văzut lumina zilei stând ingropaţi în zăpadă, când vezi bătrâni neputincioşi care plâng când primesc o pâine...doar pentru singurul fapt că iarna...ninge. Asta e realitatea zecilor de mii de oameni izolaţi, oameni care se roagă să apuce ziua de mâine, oameni care îşi plătesc impozitele şi taxele, oameni care nu mai au nici o speranţă, oameni resemnaţi , oameni care îşi aşteaptă sfărşitul...doar pentru că iarna...ninge. 
    Aceşti oameni sunt eroii mei, cei care au murit sunt martiri, oamenii care au venit de bunăvoie sa dea o mâna de ajutor sunt eroi, jandarmii sunt eroi, pompierii sunt eroi, militarii sunt eroi, poliţiştii sunt eroi, cei de la SMURD sunt eroi si absolut toţi oamenii simpli care din puţinul lor dau celor nenorociţi...ăştia sunt eroi. Da, pentru mine, acesti leneşi şi beţivi sunt eroi.
    Asta e lumea care contează, lumea celor mulţi, asta e realitatea care nu o să poată fi percepută niciodată de cei cu pantofi roz şi cei cu milioane de euro în conturi. Nu stiu dacă îi pot numi oameni pe ăştia, după părerea mea, şi nu numai, ei sunt adevaraţii criminali, principalii responsabili de faptul că zeci de mii de oameni pur şi simplu aşteaptă să piară într-un război care nu e al lor.  Trăim o tragedie, pe care nu noi am provocat-o. 

    Nu ştiu, probabil singura noastră vină, este că suntem contemporani cu câinii ăştia care îşi bat joc de destinul unui popor. De fapt, nu ştiu dacă-i pot numi câini...totuşi câinii au suflet. 
    Aşadar, Băsescule, Udreo...sticla de Jack sau pantofii roz nu o să vă facă mai speciali în sicriu, trust me !
    La final, ţin să-mi cer scuze, încă o dată, faţă de cei ce ne conduc cu atâta pricepere, că iarna ninge.
    Dumnezeu să-i odihnească pe cei decedaţi şi să-i ajute pe cei năpăstuiţi.

Un comentariu: